NOUA BUBURUZA
Dupa o absenta de 3 luni din Campionatul National de Raliuri, ne-am prezentat la start cu "buburuza" noua. Fiind considerata de multi spectatori profesionisti sau piloti una dintre cele mai frumoase masini care au luat startul in CNR, Renaultul 5 Maxi este o masina in care s-a investit deopotriva mult suflet dar si multi bani. De masina s-au ocupat Vlad Pescaru(pilotul), Jan Pescaru (tatal lui Vlad) si mecanicii din service-ul lor.
Toata partea inginereasca a fost gandita si in mare parte executata de nea' Jan cu sprijinul Renault Sport. Caroseria, motorul si cutia au fost preluate de pe fostul R5 (da da, ala cu care am ramas pe 3 roti), modificarile majore survenind la partea de frane si tinuta de drum.
Noutatea cea mare sunt suspensiile Proflex care pot fi setate pe 3 cai (adica din alea profi de tot), puntea spate de Renault Megane de grupa A, frane AP Racing (similare cu cele de modelele Super 1600) si o electronica noua. Datorita evazarilor de aproximativ 20 de cm o parte din caroserie a fost facuta din fibra de sticla pentru a permite montarea rotilor de macadam.Ca ultime amanunte pot preciza noul livery marca Renault Sport (masina este colata similar Renaultului Clio Super 1600) si centurile mele in 6 puncte.
RALIUL SIBIULUI 2008
Ca de obicei participarea noastra la acest raliu a fost conditionata de bugetul restrans de care dispunem. Am ajuns de abia in ultima zi de recunoastere cand am putut sa parcurgem doar 3 din cele 7 probe speciale ale raliului. Conditiile in care am facut recunoasterile au lasat de dorit. Toate firmele gen rent-a-car din Sibiu au fost inchise pe perioada raliului asa ca a trebuit sa facem recunoasterile cu masina de strada a lui Vlad- un Renault 5 de strada cu garda la sol mica. Prin urmare a trebuit sa parcurgem foarte incet aceste probe in care era foarte posibil sa spargem baia de ulei, asemenea unor colegi de-ai nostri care au patit asta cu jeep-uri. Inca de la recunoasteri ne-am pus problema sa ne retragem...probele erau foarte rupte, masina avea de suferut foarte mult, scrierea dictarii mergea greu...pana la urma am hotarat sa luam startul.
Joi seara urma sa aiba loc startul festiv in Piata Mare a Sibiului. Datorita drumului aglomerat si plin de semafoare dintr Brasov si Sibiu platforma care transporta masina noastra a ajuns cu intarziere. Prin urmare a trebuit sa mergem tare prin oras ca sa ajungem la prezentare.
In Piata Mare am fost surprins de cata lume aprecia masina noastra: multa lume se poza cu ea, multi ne intrebau detalii tehnice, pana si Titi Aur a venit sa ne felicite pentru cum arata Renaultul 5 Maxi. Toate meritele pentru masinutza asta revin lui Jan si Vlad Pescaru, ei ocupandu-se de proiectarea si realizarile tehnice. Eu sunt doar balena de pe scaunul din dreapta care ii zice lui Vlad ce viraj urmeaza(ma rog, ceva mai complicat de atat).
Dupa prezentarea echipajelor am avut o noapte la dispozitie sa setam masina, sa instalam parcul de service, sa transcriu dictarile mele (pe probele pe care am fost) si pe cele ale lui Domn' Profesor Hangu si sa dormim. Dupa ce Vlad a setat suspensiile am fost la hotel sa ne cazam. Fiind prea obosit am decis sa imi transcriu dictarile de dimineata. Zis si facut: Vlad s-a dus cu tatal sau la revizia tehnica si eu am ramas la hotel sa scriu dictarile. Mi-a luat mult mai mult decat am crezut...in total mi-au trebuit 4 ore, 3 markere si 2 neuroni sa trec totul pe curat. Dupa aceasta "ampla" operatiune mi-am luat combinezonul pe mine si am inceput pregatirule pentru start.
Pe lista de ordine in primul service a fost demontarea barei de torsiune de pe puntea spate si niste ultime reglaje pentru suspensia spate.
Nestiind inca ce ne asteapta pe prima proba am pornit usurel catre start. Inainte de start i-am citit lui Vlad primele viraje si am incercat sa trecem peste faptul ca Ernest Mulner abandonase deja cu 25 de metri dupa start cu o planetara rupta. Ne-am impus un ritm lejer, incercand sa menajam pe cat posibil masina. Acest lucru a fost practic imposibil datorita sleaurilor imense creat de masinile de grupele N, H si A care au trecut inaintea noastra. Am avut un dezavantaj in fata tuturor datorita faptului ca am luat startul ultimii si am prins astfel traseul in cea mai rea conditie posibila. Nu am fost surprinsi de timpul slab de dupa PS1 deoarece am mers incet cu scopul precis de a diminua posibilitatea aparitiei penelor si problemelor tehnice.
In service-ul premergator celei de a doua probe (identica cu ps1) am facut un scurt inventar al avariilor suferite. Am pierdut o baveta si suruburile de sub masina erau rupte.
De aici a inceput infernul pentru noi...inainte de startul probei ni s-au rupt ambele stergatoare simultan, Vlad fiind nevoit sa repare stergatorul lui cu 2 coliere si o bucata de scotch. Din pacate eu am fost nevoit sa dictez aproape jumatate de proba fara sa vad absolut nimic. Pe deasupra dezaburirea nu a functionat si am fost nevoit sa mergem cu geamurile deschise si la un moment dat chiar sa ne oprim sa curatam geamul pentru ca nici Vlad nu mai vedea nimic. Pe deasupra mufa de la casca mea nu vroia de nici o culoare sa stea la locul ei asa ca eram mereu nevoit sa o pun la loc. La toate acestea s-a adaugat starea de 2 lei a drumului facut parca in ciuda concurentilor. Spre deosebire de prima trecere la a doua am avut ca bonus si o ploaie sanatoasa care a adancit sleaurile si a impiedicat trecerea la viteze mari.
Am terminat proba cu un timp mizerabil si plini de nervi... Pe drumul de legatura dintre probe am observat ca am facut si pana. Schimbare rotii ne-a costat cateva minute fiind nevoiti sa mergem nebuneste prin oras pentru a ajunge in timp la superspeciala.
In aceasta ultima incercare a zilei a aparaut si cea mai grava problema...imediat dupa start motorul a inceput sa intrerupa si sa cupleze electromotorul. Initial am crezut ca problema a provenit de la o bujie dar experienta de a doua zi ne-a demonstrat ca nu este asa. Dupa ps 4 Sadu am fost nevoiti sa abandonam datorita cablurilor de la alternator si calculator care s-au topit.
Ne-am vazut astfel nevoiti sa ne declaram invinsi. Frusrtant este faptul ca reparatia a durat numai 10 minute (cu sculele necesare) si am putut sa ne intorcem cu masina pe roti in service.'
Rezultatul acestui raliu suna astfel: puntea spate strambata, brat strambat, cauciucuri inutilizabile si necesitatea revopsirii masinii. Moralul nostru nu a avut insa atat de mult de suferit: ne canalizam toate eforturile pentru a ne prezenta la startul Raliului Brasovului in forma maxima si cu masina bine pusa la punct. Toate acestea in ciuda lipsei unui sponsor (excluzand parintii si echipajul).
Joi seara urma sa aiba loc startul festiv in Piata Mare a Sibiului. Datorita drumului aglomerat si plin de semafoare dintr Brasov si Sibiu platforma care transporta masina noastra a ajuns cu intarziere. Prin urmare a trebuit sa mergem tare prin oras ca sa ajungem la prezentare.
In Piata Mare am fost surprins de cata lume aprecia masina noastra: multa lume se poza cu ea, multi ne intrebau detalii tehnice, pana si Titi Aur a venit sa ne felicite pentru cum arata Renaultul 5 Maxi. Toate meritele pentru masinutza asta revin lui Jan si Vlad Pescaru, ei ocupandu-se de proiectarea si realizarile tehnice. Eu sunt doar balena de pe scaunul din dreapta care ii zice lui Vlad ce viraj urmeaza(ma rog, ceva mai complicat de atat).
Dupa prezentarea echipajelor am avut o noapte la dispozitie sa setam masina, sa instalam parcul de service, sa transcriu dictarile mele (pe probele pe care am fost) si pe cele ale lui Domn' Profesor Hangu si sa dormim. Dupa ce Vlad a setat suspensiile am fost la hotel sa ne cazam. Fiind prea obosit am decis sa imi transcriu dictarile de dimineata. Zis si facut: Vlad s-a dus cu tatal sau la revizia tehnica si eu am ramas la hotel sa scriu dictarile. Mi-a luat mult mai mult decat am crezut...in total mi-au trebuit 4 ore, 3 markere si 2 neuroni sa trec totul pe curat. Dupa aceasta "ampla" operatiune mi-am luat combinezonul pe mine si am inceput pregatirule pentru start.
Pe lista de ordine in primul service a fost demontarea barei de torsiune de pe puntea spate si niste ultime reglaje pentru suspensia spate.
Nestiind inca ce ne asteapta pe prima proba am pornit usurel catre start. Inainte de start i-am citit lui Vlad primele viraje si am incercat sa trecem peste faptul ca Ernest Mulner abandonase deja cu 25 de metri dupa start cu o planetara rupta. Ne-am impus un ritm lejer, incercand sa menajam pe cat posibil masina. Acest lucru a fost practic imposibil datorita sleaurilor imense creat de masinile de grupele N, H si A care au trecut inaintea noastra. Am avut un dezavantaj in fata tuturor datorita faptului ca am luat startul ultimii si am prins astfel traseul in cea mai rea conditie posibila. Nu am fost surprinsi de timpul slab de dupa PS1 deoarece am mers incet cu scopul precis de a diminua posibilitatea aparitiei penelor si problemelor tehnice.
In service-ul premergator celei de a doua probe (identica cu ps1) am facut un scurt inventar al avariilor suferite. Am pierdut o baveta si suruburile de sub masina erau rupte.
De aici a inceput infernul pentru noi...inainte de startul probei ni s-au rupt ambele stergatoare simultan, Vlad fiind nevoit sa repare stergatorul lui cu 2 coliere si o bucata de scotch. Din pacate eu am fost nevoit sa dictez aproape jumatate de proba fara sa vad absolut nimic. Pe deasupra dezaburirea nu a functionat si am fost nevoit sa mergem cu geamurile deschise si la un moment dat chiar sa ne oprim sa curatam geamul pentru ca nici Vlad nu mai vedea nimic. Pe deasupra mufa de la casca mea nu vroia de nici o culoare sa stea la locul ei asa ca eram mereu nevoit sa o pun la loc. La toate acestea s-a adaugat starea de 2 lei a drumului facut parca in ciuda concurentilor. Spre deosebire de prima trecere la a doua am avut ca bonus si o ploaie sanatoasa care a adancit sleaurile si a impiedicat trecerea la viteze mari.
Am terminat proba cu un timp mizerabil si plini de nervi... Pe drumul de legatura dintre probe am observat ca am facut si pana. Schimbare rotii ne-a costat cateva minute fiind nevoiti sa mergem nebuneste prin oras pentru a ajunge in timp la superspeciala.
In aceasta ultima incercare a zilei a aparaut si cea mai grava problema...imediat dupa start motorul a inceput sa intrerupa si sa cupleze electromotorul. Initial am crezut ca problema a provenit de la o bujie dar experienta de a doua zi ne-a demonstrat ca nu este asa. Dupa ps 4 Sadu am fost nevoiti sa abandonam datorita cablurilor de la alternator si calculator care s-au topit.
Ne-am vazut astfel nevoiti sa ne declaram invinsi. Frusrtant este faptul ca reparatia a durat numai 10 minute (cu sculele necesare) si am putut sa ne intorcem cu masina pe roti in service.'
Rezultatul acestui raliu suna astfel: puntea spate strambata, brat strambat, cauciucuri inutilizabile si necesitatea revopsirii masinii. Moralul nostru nu a avut insa atat de mult de suferit: ne canalizam toate eforturile pentru a ne prezenta la startul Raliului Brasovului in forma maxima si cu masina bine pusa la punct. Toate acestea in ciuda lipsei unui sponsor (excluzand parintii si echipajul).
NE VEDEM LA BRASOV!
Horia Platona
