Raliul Brasovului Tess

O sa incep cu o obsesie de-a mea ce a inceput odata cu publicarea documenteleor pentru Raliul Brasovului care se intituleaza in toate hartiile "Tess Rally Brasov". Nu am fost foarte surprins dat faptul ca mai nou se zice asa:" Ce faci? te dai la reli?". Ce e ala RELI? Se numeste foarte frumos raliu. Sa nu fiu inteles gresit. Nu sunt nationalist si nici ruda cu Pruteanu dar mi se pare anormal. Raliul Germaniei se numeste "ADAC RALLYE DEUTSCHLAND" nu Rally of Germany. Normal, noi trebuie sa fim mai cu mot.
Revenind la subiect... A INCEPUT SEZONUL! Senzatii tari din nou, miros de benzina, nerabdare, adrenalina, deplasari la mama dracu, o gramada de bani cheltuiti, explicatii date prietenei ca iar nu ai timp de ea dar las ca ii cumperi ceva frumos de unde te duci(daca sari afara gasesti pe acolo vreo floare, o bucata de gard ceva) etc etc. Toate fac parte din jocul asta pe care il iubim atat de mult.
Nu o sa incep sa comentez despre subiectul "criza financiara afecteaza raliurile?". Ar fi culmea sa afectez un sport atat de costisitor, nu? Criza e doar pentru unii oricum. Lista de inscrieri vorbeste de la sine. Sa trecem la subiect. Dupa cum se poate vedea in poza de mai sus am participat la Raliul Brasovului alaturi de Bogdan Marciuc pe Lancia Delta HF Integrale. Pentru amandoi acest raliu a fost ceva nou. Se anunta o vreme de 2 lei, adversari tari si per total un raliu de la care nu stiam exact se sa asteptam. Ne-am propus sa invatam masina si sa terminam cursa cu bine. Masina era o noutate totala pentru noi si eu unul am invatat o chestie: ca sa mergi cu Lancia 100% din ce poate nu iti trebuie o pereche de oua ci iti trebuiesc vreo doua cofraje.
Zilele de joi si vineri au fost rezervate recunoasterilor. Pentru ca inca mai era cate ceva de facut la masina, joi am facut probele de la Zarnesti si Poiana iar vineri a venit randul probei Babarunca. Vineri a fost si prima oara cand m-am urcat in Lancie. Cu ajutorul Consiliului Local din Papua Noua Guinee am reusit sa obtin aprobarile sa inchidem aproximativ 25 de km de drum national (un sector tehnic, virajat dar si cu paliere lungi de viteza). Dupa cum ziceam, am fust undeva intre doua sate unde pe 3 viraje largi am mers putin cu masina. Bogdan nu a avut timp si loc sa se obisnuiasca cu ea iar eu cand m-am dat jos inca nu imi dadeam seama ce se intampla cu mine. Pur si simplu senzatia pe care ti-o da masina este fenomenala. Daca aveti vreodata ocazia sa mergeti cu asa ceva sa nu ezitati. Poti uita de Mitsube, Subi-uri sau orice altceva. Sunt doar masini mai bune, dar nu le simti ca traiesc asa ca Lancia. Masina asta a fost facuta pentru latini. Nu o sa se poata ridica la nivelul altor masini, dar la batranete vei avea riduri de la zambetele provocate de Lancie.
Vineri seara au venit reviziile. Dupa mici probleme cu sigilarea restrictorului, am plecat la o cafea si apoi acasa, la somn. Asteptam dimineata sa hotaram cu ce gume mergem. Pe la 4 jumate m-am trezit. Afara ceata. Ce dracu? Ma uit pe geam si ceata se depunea pe asfalt. Ho cu tata! M-am linistit si m-am culcat la loc. De dimineata Bogdan era foarte fericit ca ninge: "Numa bine ca ninge! Invat din prima sa merg cu ea de-a latu'!". Nah bun. Spionii nostri (piloti de curse de indemanare si bucatari retrasi din activitate) ne-au zis ca e flescaraie pe jos si ca trebuie sa mergem pe gume de iarna. Nah bun am pus gumele de iarna pe care le aveam: ceva no-name resapate. Noh daca nu sunt de firma, macar de iarna sa fie.
Am plecat din parcul inchis dupa ce l-am ajutat pe Berari sa impinga masina (din pacate a abandonat) si am ajuns in service. Toate bune si frumoase pana am plecat inspre probe. Masina statea pe gume ca o balerina in calduri, turbina facea presiune prea mare si compensatoarele de pe spate(pentru necunoscatori un pitic verde care sufla in amortizoare) nu mai aveau gaz. Desi ne-am propus numai sa termina raliul, eram putin dezamagiti.
Dar nu conteaza, eram acolo si trebuia sa dam ttul pentru a face un rlaiu cat mai bun. Pe prima proba am luat contact cu realitatea. Masina era mai violenta decat credeam, gumele execrabile si traseul era ud, deci cauciucurile de iarna nu erau bune. As putea scrie ca in comunicatele alea de presa ca am mers precaut si am abordat un ritm care sa ne asigure un parcurs normal al probelor dar va voi zice ca am mers incet. Este greu sa intelegi din exterior de ce am mers asa, dar fara suspensii, gume si frane cum trebuie, consider ca era greu sa mergem mai tare pentru prima oara cu Lancia. Am scapat de cateva ori ca prin urechile acului sa sarim afara. Si asta numai datorita reflexelor lui Bogdan. Senzatia pe care mi-o oferea masina in fiecare viraj era ca ceva avea sa se intample. Si se intampla in cele mai ciudate momente. Fugea de sub tine cand nu era normal si te facea sa nu iti dai seama ce se intampla. Era clar ca ne trebuie mai multa experienta cu masina.
Ritmul a inceput sa creasca pe fiecare proba si odata cu ritmul crestea si moralul nostru. Dupa o regrupare de doua ore in mijlocul campului pe o ninsoare superba am facut primele 2 probe in sens invers. Bine ca in regrupare am avut la dispozitie ceaiuri fierbinti si mancare. Ceaiurile au fost atat de fierbinti ca si acum ma doare gatul si nu pot sa ies din casa de bine ce ma simt.
Ultima proba serioasa a zilei a fost Poiana lunga. Senzatiile traite nu prea pot sa le descriu. tot ce pot sa zic este ca dupa proba aveam un zambet imens pe fata. Asta si pentru ca proba am trait-o foarte intens. Masina nu statea de nici o culoare, asta mai ales datorita flancurilor moi ale gumelor.
Superspeciala Magnolia a fost ultimul sector cronometrat al zilei si a fost precedat de o asteptare de vreo 2 ore. In frig, cum altfel. In mod ciudat, nu a fost disractiva deloc superspeciala. Nu ma apuc acum sa scriu exact cum mi s-a parut pentru ca ar fi nesportiv din partea mea la adresa organizatorilor si cine stie ce probleme au avut ca sa nu poata organiza din nou pe arena liceului sportiv superspeciala.
A doua zi a raliului ne-a rezervat specialele Babarunca si Cheia, probe considerate ca fiind demne de campionatul mondial. Tin sa spun ca a fost unul din visele mele inca de cand eram mic sa parcurg specialele acestea in regim de cursa. Din pacate anul trecut au fost anulate si nu am avut sansa asta. De data aceasta am plecat pe gume mixte si a trebuit practic sa invatam din nou cum se comporta masina. A fost mult mai bine si ne-am adaptat mai usor, ceea ce a insemnat si un timp mai bun pe proba, in ciuda faptului ca am pierdut dictarea pe cateva viraje. Pe parcurs l-am vazut pe Tomi Abraham tras pe stanga cu probleme tehnice. Asta insemna ca suntem in carti pentru un podium. Pozitia a fost conjucturala, datorita problemelor pe care le-au avut ceilalti concurenti de la grupa noastra.
Din pacate, Tomi avea probleme mari cu timoneria Mitsubishi-ului sau si parea iesit din lupta pentru podium. Chit ca asta inemna ca noi avem locul 3, imi pare rau ca din toti chiar Tomi a avut probleme. Sfatul lui a fost sa mergem linistit si sa luam punctele. Am respectat ce a zis pana intr-un ac de par unde masina a subvirat foarte mult si am ajuns in zapada.
Pret de 17 minute am facut tot posibilul: am sarit pe plafon, am impins masina din toate colturile, am facut balans dar nimic nu a mers. In cele din urma au sosit niste spectatori care ne-au ajutat sa punem masina pe drum(mii de multumiri!). Am mai pierdut ceva timp pana ne-am pus centurile si pana am gasit din nou dictarea caietul fiind aruncat pe jos in masina cu paginile ravasite. Dupa o mica intalnire cu o masina "civila" pe proba am ajuns la finish. Cu calculele facute pe loc eram inca pe locul 3 pentru ca Tomi avea probleme mari. Trebuia numai sa ajungem in timp in parcul de service ca sa nu primim penalizare. Am ajuns in extremis in service si totul s-a terminat. Desi am avut probleme, a fost mult mai fain decat imi imaginam ca o sa fie.
Cand am ajuns in parcul inchis am afalt ca Vali si Dan au castigat. Vestea asta m-a bucurat mai mult decat orice in momentul acela. Sper sa nu supar pe nimeni cine citeste blogul acesta dar ma bucur ca in sfarsit a venit cineva nou care le arata tuturor cum se merge. A venit vremea celor tineri care merg tare, sunt pasionati dar stiu sa fie si sportivi adevarati. Va asigur ca si dupa aceasta victorie, Vali va sti sa salute la fel de respectuos, sa se poarte la fel ca intotdeauna si sa nu aiba aerele de mari legende aflate in viata pe care le intalnesti mereu la raliurile de pe la noi. Sper din suflet sa faca o figura frumoasa la Pirelli Star Driver. Noi ne facem deja bagajele sa mergem in Bulgaria sa il sustinem.

Raliul Metabond Covasna

Raliul Covasnei a devenit deja o traditie in motorsportul romanesc, fiind cunoscut ca singurul raliu care se desfasoara pe zapada. Pentru ca nu face parte din Campionatul National de Raliuri, presiunea rezultatelor fiind inexistenta, toti concurentii vin pentru distractie.
Neavand altceva in gand, eu si Bogdan am luat startul cu gandul de a ne simti cat mai bine. Deoarece masina de concurs a lui Bogdan este in pregatire pentru sezonul 2009, singura optiune a fost masina lui de strada: o bestie de 75 de cai, Dacia Logan diesel fara nici un fel de
pregatire de curse. Dar ce conteaza?Masina are casetofon si incalzire!Alea conditii tati, nu cu toate tzevile prin masina, scaune,centuri si alte vrajeli. Asculti si tu o muzica, te simti bine, faci un mic pe capota..
Distractia a inceput de vineri, la recunoasteri. Pe prima proba aveam dictarea de la ultimul raliu de acolo, facuta de domnul prof. Hangu deci orice eroare sare din ecuatie. Pur si simplu, de fiecare data cand merg pe o dictare facuta de el realizez cat de mult mai am pana sa devin cu adevarat profesionist. Experienta vorbeste..
Revenind. PS 1, Comandau nu avea pic de zapada, asa ca totul a fost destul de light. Bogdan era ocupat sa se obisnuiasca cu dictarea mea iar eu ma chinuiam sa inteleg ce inseamna tot ce scria prin caietul meu (o gramada de litere, cifre si semne puse aiurea pe care le potriveam si eu). Glumesc evident...eram ocupat sa schimb posturile de radio intre trinitas si ceva post local cu reclame la mobila si gulas. Cel putin asta intelegeam eu.
De la Comandau (un sat recunoscut pentru trupele sale) a inceput distractia cu zapada. Si cum fara gheata nu e viata, am avut si din asta. Ziua a fost destul de incarcata... mai mult am stat sa scoatem diferiti concurenti de prin diferite santuri decat sa ne facem dictarile. Probele erau destul de diferite: una prin padure,destul de rupta si una cu vedere la un rau inghetat care nu parea deloc tentant.
Cam la fel de tentanta parea si una din probe pe care am avut o dictare destul de speciala: stanga 2 cu avant/ ca la raliu. Era un ac de par pe care daca nu il abordai in viteza ramaneai acolo.Destul de sexi..
Dupa recunoasteri am fost la gulas...daca nu v-ati prins deja eu de asta am venit. Un gulas de la mama lui...un restaurant plin cu piramide si faraoni care se numea Keops. Seara ne-am uitat cu totii pe acolo la IRC live de la Monte Carlo. Ce sa zic...niste amatori.
Ziua de raliu a inceput foarte bine. Singurele emotii pe care le aveam erau pentru Angi care era la primul raliu asa ca am avut grija sa stau pe creierii ei. Prima proba a decurs fara probleme, ritmul fiind destul de sustinut pentru puterea masinii. Nu o sa ma apuc acum sa zic ce timpi am scos pe probe ca sa nu se inteleaga ca am facut comparatii sau chestii de genul asta. Cine vrea sa vada timpii stie unde sa se uite. Inainte de a doua proba am fost nevoiti s ane oprim cu totii sa astpetam un utilaj sa inlature niste busteni aflati pe proba. Cu ocazia asta am facut o intrunire ad-hoc inainte de start unde am stat sa palavragim. Atmosfera era una tipica de raliu: cativa oameni imbracati in salopete ciudate care faceau haz de necaz in mijlocul padurii. Intr-un final tragic am reusit sa luam startul. Cam nasol...proba era destul de rupta, traseul ingust. Ramane de tinut minte podul din care era sa muscam si balta la care stateau baietii la fotografii (dori,gabi si robi).
Dupa o intrare in parcul de service a urmat a treia proba. Aici a fost distractia cea mai faina. Nu numai ca se mergea foarte mult de-a latul dar proba oferea cam tot ce vroiai. Pasaje unde legai frumos cateva viraje in derapaj, viteza, gheata dar si curbe stranse.
De aici si pana in ultima proba nu mai sunt lucruri foarte importante de notat in afara de podul ala din care era sa muscam iar si un capuccino la cabana in parcul de service. Ultima proba am adoptat-o la fel ca pe celelalte: fericiti ca ne simtim bine si cu pofta de derapaje si ceva viteza. Chiar venisem sa ne distram asa ca nu faceam rabat de la nimic. Din pacate cu cativa kilometrii inainte de finish pe in stanga 3 lung am sarit afara. Masina nu a patit nimic, noi la fel, dar nu pteam sa iesim de acolo. Nu a fost nici un fel de suparare. Daca se intampla asta in timpul campionatului sigur s-ar fi lasat cu nervi.
Pe scurt cam asta ar fi toata povestea raliului. Ceea ce a contat insa a fost atmosfera. La Covasna m-am simtit mereu bine dar de data asta parca a fost si mai si. Cel putin ideea de a organiza o masa la sfarsitul raliului unde concurentii,arbitrii si organizatorii stau la un loc la o apa plata de prune si un snitzel este excelenta. Ma intreb de ce nu se face peste tot asa.
Asa ca si cuvant de final am sa va zic planurile mele pentru sezonul ce urmeaza. In afara de raliuri mai sunt implicat intr-un proiect despre care veti putea afla mai multe in curand pe www.bluestreamline.ro . De asemenea, intentionez sa particip ca pilot in Campionatul de Viteza in Coasta si eventual la Rallypsrint.Daca nu, tot copilot in CRR...sau la campionatul national de viteza la coasa..