O sa incep cu o obsesie de-a mea ce a inceput odata cu publicarea documenteleor pentru Raliul Brasovului care se intituleaza in toate hartiile "Tess Rally Brasov". Nu am fost foarte surprins dat faptul ca mai nou se zice asa:" Ce faci? te dai la reli?". Ce e ala RELI? Se numeste foarte frumos raliu. Sa nu fiu inteles gresit. Nu sunt nationalist si nici ruda cu Pruteanu dar mi se pare anormal. Raliul Germaniei se numeste "ADAC RALLYE DEUTSCHLAND" nu Rally of Germany. Normal, noi trebuie sa fim mai cu mot.
Revenind la subiect... A INCEPUT SEZONUL! Senzatii tari din nou, miros de benzina, nerabdare, adrenalina, deplasari la mama dracu, o gramada de bani cheltuiti, explicatii date prietenei ca iar nu ai timp de ea dar las ca ii cumperi ceva frumos de unde te duci(daca sari afara gasesti pe acolo vreo floare, o bucata de gard ceva) etc etc. Toate fac parte din jocul asta pe care il iubim atat de mult.
Nu o sa incep sa comentez despre subiectul "criza financiara afecteaza raliurile?". Ar fi culmea sa afectez un sport atat de costisitor, nu? Criza e doar pentru unii oricum. Lista de inscrieri vorbeste de la sine. Sa trecem la subiect. Dupa cum se poate vedea in poza de mai sus am participat la Raliul Brasovului alaturi de Bogdan Marciuc pe Lancia Delta HF Integrale. Pentru amandoi acest raliu a fost ceva nou. Se anunta o vreme de 2 lei, adversari tari si per total un raliu de la care nu stiam exact se sa asteptam. Ne-am propus sa invatam masina si sa terminam cursa cu bine. Masina era o noutate totala pentru noi si eu unul am invatat o chestie: ca sa mergi cu Lancia 100% din ce poate nu iti trebuie o pereche de oua ci iti trebuiesc vreo doua cofraje.
Zilele de joi si vineri au fost rezervate recunoasterilor. Pentru ca inca mai era cate ceva de facut la masina, joi am facut probele de la Zarnesti si Poiana iar vineri a venit randul probei Babarunca. Vineri a fost si prima oara cand m-am urcat in Lancie. Cu ajutorul Consiliului Local din Papua Noua Guinee am reusit sa obtin aprobarile sa inchidem aproximativ 25 de km de drum national (un sector tehnic, virajat dar si cu paliere lungi de viteza). Dupa cum ziceam, am fust undeva intre doua sate unde pe 3 viraje largi am mers putin cu masina. Bogdan nu a avut timp si loc sa se obisnuiasca cu ea iar eu cand m-am dat jos inca nu imi dadeam seama ce se intampla cu mine. Pur si simplu senzatia pe care ti-o da masina este fenomenala. Daca aveti vreodata ocazia sa mergeti cu asa ceva sa nu ezitati. Poti uita de Mitsube, Subi-uri sau orice altceva. Sunt doar masini mai bune, dar nu le simti ca traiesc asa ca Lancia. Masina asta a fost facuta pentru latini. Nu o sa se poata ridica la nivelul altor masini, dar la batranete vei avea riduri de la zambetele provocate de Lancie.
Vineri seara au venit reviziile. Dupa mici probleme cu sigilarea restrictorului, am plecat la o cafea si apoi acasa, la somn. Asteptam dimineata sa hotaram cu ce gume mergem. Pe la 4 jumate m-am trezit. Afara ceata. Ce dracu? Ma uit pe geam si ceata se depunea pe asfalt. Ho cu tata! M-am linistit si m-am culcat la loc. De dimineata Bogdan era foarte fericit ca ninge: "Numa bine ca ninge! Invat din prima sa merg cu ea de-a latu'!". Nah bun. Spionii nostri (piloti de curse de indemanare si bucatari retrasi din activitate) ne-au zis ca e flescaraie pe jos si ca trebuie sa mergem pe gume de iarna. Nah bun am pus gumele de iarna pe care le aveam: ceva no-name resapate. Noh daca nu sunt de firma, macar de iarna sa fie.
Am plecat din parcul inchis dupa ce l-am ajutat pe Berari sa impinga masina (din pacate a abandonat) si am ajuns in service. Toate bune si frumoase pana am plecat inspre probe. Masina statea pe gume ca o balerina in calduri, turbina facea presiune prea mare si compensatoarele de pe spate(pentru necunoscatori un pitic verde care sufla in amortizoare) nu mai aveau gaz. Desi ne-am propus numai sa termina raliul, eram putin dezamagiti.
Dar nu conteaza, eram acolo si trebuia sa dam ttul pentru a face un rlaiu cat mai bun. Pe prima proba am luat contact cu realitatea. Masina era mai violenta decat credeam, gumele execrabile si traseul era ud, deci cauciucurile de iarna nu erau bune. As putea scrie ca in comunicatele alea de presa ca am mers precaut si am abordat un ritm care sa ne asigure un parcurs normal al probelor dar va voi zice ca am mers incet. Este greu sa intelegi din exterior de ce am mers asa, dar fara suspensii, gume si frane cum trebuie, consider ca era greu sa mergem mai tare pentru prima oara cu Lancia. Am scapat de cateva ori ca prin urechile acului sa sarim afara. Si asta numai datorita reflexelor lui Bogdan. Senzatia pe care mi-o oferea masina in fiecare viraj era ca ceva avea sa se intample. Si se intampla in cele mai ciudate momente. Fugea de sub tine cand nu era normal si te facea sa nu iti dai seama ce se intampla. Era clar ca ne trebuie mai multa experienta cu masina.
Ritmul a inceput sa creasca pe fiecare proba si odata cu ritmul crestea si moralul nostru. Dupa o regrupare de doua ore in mijlocul campului pe o ninsoare superba am facut primele 2 probe in sens invers. Bine ca in regrupare am avut la dispozitie ceaiuri fierbinti si mancare. Ceaiurile au fost atat de fierbinti ca si acum ma doare gatul si nu pot sa ies din casa de bine ce ma simt.
Ultima proba serioasa a zilei a fost Poiana lunga. Senzatiile traite nu prea pot sa le descriu. tot ce pot sa zic este ca dupa proba aveam un zambet imens pe fata. Asta si pentru ca proba am trait-o foarte intens. Masina nu statea de nici o culoare, asta mai ales datorita flancurilor moi ale gumelor.
Superspeciala Magnolia a fost ultimul sector cronometrat al zilei si a fost precedat de o asteptare de vreo 2 ore. In frig, cum altfel. In mod ciudat, nu a fost disractiva deloc superspeciala. Nu ma apuc acum sa scriu exact cum mi s-a parut pentru ca ar fi nesportiv din partea mea la adresa organizatorilor si cine stie ce probleme au avut ca sa nu poata organiza din nou pe arena liceului sportiv superspeciala.
A doua zi a raliului ne-a rezervat specialele Babarunca si Cheia, probe considerate ca fiind demne de campionatul mondial. Tin sa spun ca a fost unul din visele mele inca de cand eram mic sa parcurg specialele acestea in regim de cursa. Din pacate anul trecut au fost anulate si nu am avut sansa asta. De data aceasta am plecat pe gume mixte si a trebuit practic sa invatam din nou cum se comporta masina. A fost mult mai bine si ne-am adaptat mai usor, ceea ce a insemnat si un timp mai bun pe proba, in ciuda faptului ca am pierdut dictarea pe cateva viraje. Pe parcurs l-am vazut pe Tomi Abraham tras pe stanga cu probleme tehnice. Asta insemna ca suntem in carti pentru un podium. Pozitia a fost conjucturala, datorita problemelor pe care le-au avut ceilalti concurenti de la grupa noastra.
Din pacate, Tomi avea probleme mari cu timoneria Mitsubishi-ului sau si parea iesit din lupta pentru podium. Chit ca asta inemna ca noi avem locul 3, imi pare rau ca din toti chiar Tomi a avut probleme. Sfatul lui a fost sa mergem linistit si sa luam punctele. Am respectat ce a zis pana intr-un ac de par unde masina a subvirat foarte mult si am ajuns in zapada.
Pret de 17 minute am facut tot posibilul: am sarit pe plafon, am impins masina din toate colturile, am facut balans dar nimic nu a mers. In cele din urma au sosit niste spectatori care ne-au ajutat sa punem masina pe drum(mii de multumiri!). Am mai pierdut ceva timp pana ne-am pus centurile si pana am gasit din nou dictarea caietul fiind aruncat pe jos in masina cu paginile ravasite. Dupa o mica intalnire cu o masina "civila" pe proba am ajuns la finish. Cu calculele facute pe loc eram inca pe locul 3 pentru ca Tomi avea probleme mari. Trebuia numai sa ajungem in timp in parcul de service ca sa nu primim penalizare. Am ajuns in extremis in service si totul s-a terminat. Desi am avut probleme, a fost mult mai fain decat imi imaginam ca o sa fie.
Cand am ajuns in parcul inchis am afalt ca Vali si Dan au castigat. Vestea asta m-a bucurat mai mult decat orice in momentul acela. Sper sa nu supar pe nimeni cine citeste blogul acesta dar ma bucur ca in sfarsit a venit cineva nou care le arata tuturor cum se merge. A venit vremea celor tineri care merg tare, sunt pasionati dar stiu sa fie si sportivi adevarati. Va asigur ca si dupa aceasta victorie, Vali va sti sa salute la fel de respectuos, sa se poarte la fel ca intotdeauna si sa nu aiba aerele de mari legende aflate in viata pe care le intalnesti mereu la raliurile de pe la noi. Sper din suflet sa faca o figura frumoasa la Pirelli Star Driver. Noi ne facem deja bagajele sa mergem in Bulgaria sa il sustinem.
