Raliul Covasnei a devenit deja o traditie in motorsportul romanesc, fiind cunoscut ca singurul raliu care se desfasoara pe zapada. Pentru ca nu face parte din Campionatul National de Raliuri, presiunea rezultatelor fiind inexistenta, toti concurentii vin pentru distractie.
Neavand altceva in gand, eu si Bogdan am luat startul cu gandul de a ne simti cat mai bine. Deoarece masina de concurs a lui Bogdan este in pregatire pentru sezonul 2009, singura optiune a fost masina lui de strada: o bestie de 75 de cai, Dacia Logan diesel fara nici un fel de
pregatire de curse. Dar ce conteaza?Masina are casetofon si incalzire!Alea conditii tati, nu cu toate tzevile prin masina, scaune,centuri si alte vrajeli. Asculti si tu o muzica, te simti bine, faci un mic pe capota..
Distractia a inceput de vineri, la recunoasteri. Pe prima proba aveam dictarea de la ultimul raliu de acolo, facuta de domnul prof. Hangu deci orice eroare sare din ecuatie. Pur si simplu, de fiecare data cand merg pe o dictare facuta de el realizez cat de mult mai am pana sa devin cu adevarat profesionist. Experienta vorbeste..
Revenind. PS 1, Comandau nu avea pic de zapada, asa ca totul a fost destul de light. Bogdan era ocupat sa se obisnuiasca cu dictarea mea iar eu ma chinuiam sa inteleg ce inseamna tot ce scria prin caietul meu (o gramada de litere, cifre si semne puse aiurea pe care le potriveam si eu). Glumesc evident...eram ocupat sa schimb posturile de radio intre trinitas si ceva post local cu reclame la mobila si gulas. Cel putin asta intelegeam eu.
De la Comandau (un sat recunoscut pentru trupele sale) a inceput distractia cu zapada. Si cum fara gheata nu e viata, am avut si din asta. Ziua a fost destul de incarcata... mai mult am stat sa scoatem diferiti concurenti de prin diferite santuri decat sa ne facem dictarile. Probele erau destul de diferite: una prin padure,destul de rupta si una cu vedere la un rau inghetat care nu parea deloc tentant.
Cam la fel de tentanta parea si una din probe pe care am avut o dictare destul de speciala: stanga 2 cu avant/ ca la raliu. Era un ac de par pe care daca nu il abordai in viteza ramaneai acolo.Destul de sexi..
Dupa recunoasteri am fost la gulas...daca nu v-ati prins deja eu de asta am venit. Un gulas de la mama lui...un restaurant plin cu piramide si faraoni care se numea Keops. Seara ne-am uitat cu totii pe acolo la IRC live de la Monte Carlo. Ce sa zic...niste amatori.
Ziua de raliu a inceput foarte bine. Singurele emotii pe care le aveam erau pentru Angi care era la primul raliu asa ca am avut grija sa stau pe creierii ei. Prima proba a decurs fara probleme, ritmul fiind destul de sustinut pentru puterea masinii. Nu o sa ma apuc acum sa zic ce timpi am scos pe probe ca sa nu se inteleaga ca am facut comparatii sau chestii de genul asta. Cine vrea sa vada timpii stie unde sa se uite. Inainte de a doua proba am fost nevoiti s ane oprim cu totii sa astpetam un utilaj sa inlature niste busteni aflati pe proba. Cu ocazia asta am facut o intrunire ad-hoc inainte de start unde am stat sa palavragim. Atmosfera era una tipica de raliu: cativa oameni imbracati in salopete ciudate care faceau haz de necaz in mijlocul padurii. Intr-un final tragic am reusit sa luam startul. Cam nasol...proba era destul de rupta, traseul ingust. Ramane de tinut minte podul din care era sa muscam si balta la care stateau baietii la fotografii (dori,gabi si robi).
Dupa o intrare in parcul de service a urmat a treia proba. Aici a fost distractia cea mai faina. Nu numai ca se mergea foarte mult de-a latul dar proba oferea cam tot ce vroiai. Pasaje unde legai frumos cateva viraje in derapaj, viteza, gheata dar si curbe stranse.
De aici si pana in ultima proba nu mai sunt lucruri foarte importante de notat in afara de podul ala din care era sa muscam iar si un capuccino la cabana in parcul de service. Ultima proba am adoptat-o la fel ca pe celelalte: fericiti ca ne simtim bine si cu pofta de derapaje si ceva viteza. Chiar venisem sa ne distram asa ca nu faceam rabat de la nimic. Din pacate cu cativa kilometrii inainte de finish pe in stanga 3 lung am sarit afara. Masina nu a patit nimic, noi la fel, dar nu pteam sa iesim de acolo. Nu a fost nici un fel de suparare. Daca se intampla asta in timpul campionatului sigur s-ar fi lasat cu nervi.
Pe scurt cam asta ar fi toata povestea raliului. Ceea ce a contat insa a fost atmosfera. La Covasna m-am simtit mereu bine dar de data asta parca a fost si mai si. Cel putin ideea de a organiza o masa la sfarsitul raliului unde concurentii,arbitrii si organizatorii stau la un loc la o apa plata de prune si un snitzel este excelenta. Ma intreb de ce nu se face peste tot asa.
Asa ca si cuvant de final am sa va zic planurile mele pentru sezonul ce urmeaza. In afara de raliuri mai sunt implicat intr-un proiect despre care veti putea afla mai multe in curand pe www.bluestreamline.ro . De asemenea, intentionez sa particip ca pilot in Campionatul de Viteza in Coasta si eventual la Rallypsrint.Daca nu, tot copilot in CRR...sau la campionatul national de viteza la coasa..
