Eram decis de foarte mult timp sa fac o cronica a raliului nostru si stiam ca primul raliu adevarat din an imi va da destule motive sa povestesc cum se vad probele din masina. Raliul Brasovului are o incarcatura deosebita, atat prin prisma faptului ca este raliul meu de casa, dar si pentru ca este primul raliu din an. Multe emotii, eforturi dar si foarte multa nerabdare...
2011 ne-a prins in aceeasi formula: Aurelian Andronache/Subsemnatul, pe Citroen Saxo VTS de grupa N2, motiv pentru care eram absolut convins de un rezultat foarte bun acasa. Pe langa talentul si profesionalismul lui Dode, pe care nu le-am pus niciodata la indoiala, probele mi-au dat foarte multa incredere. Erau exact pe placul nostru.
Vestea ca vom lua startul a venit putin tarziu in timpul saptamanii, dupa care au urmat mobilizarile de trupe. Masina a fost pusa la punct, totul mergea repede dar ca la carte. Urmau recunoasterile, inscrierile iar emotiile si febra cursei incepeau usor sa isi faca simtita prezenta. Pentru cei care nu stau in casa cu "un d-asta de se da la curse", trebuie sa stiti ca in saptamana raliului nu prea poti vorbi altceva in afara de raliul. Vezi interioare taiate prin ciorba si cand mergi pe strada iti faci trasele cu grija, de se uita babele la tine si cred ca ai anevrism.
Nah bun, recunoasteri. Au mers mai bine ca niciodata. In ceea ce priveste pregatirea raliului pot spune ca sunt foarte multumit, dictarile au inceput sa fie exact cum trebuie si colaborarea din timpul "scrierii" probelor a ajuns la un alt nivel. Fata de celelalte raliuri la care am mers impreuna, dictarea a fost mult mai precisa si detaliata care iti va da incredere mare in timpul cursei. Una peste alta, totul era ok. Noh bravo.
Toate bune si frumoase, ne-am inscris si in cursa, verificarile tehnice au mers brici. Urma superspeciala. Acelasi traseu de anu trecut, lume multa pe proba, atmosfera faina, lume care merge de-a latu', etc.
Am fost a 25-a masina la start si lucrurile pareau sa se intrepte unde trebuia. Emotiile urmau sa dispara imediat ce plecam in cursa si noi trebuia sa mergem asa cum stim noi - "prudent si tare". Era foarte important sa terminam raliul si sa scoatem un rezultat pe masura, dupa ce la ultimul raliu la care am mers anul trecut am dat-o de pereti. Se pare ca nu a fost sa fie asa. La 200 de metri dupa start, s-a intamplat mizeria. Dode a franat, i-a dat din 3 in 2 inainte de sicana si masina a inceput sa sune ca o masina ruseasca de tocat. S-a rupt ceva.morti, draci si tot tacamul. Ne-am chinuit sa terminam proba si sa ajungem la parcul de service. Cand am ajuns, am vazut nenorocirea. Se sparsese cutia de viteze si asta a consemnat primul nostru rezultat in acest sezon: abandon tehnic. Cel mai frustrant verdict al unui raliu. Nici macar cand am sarit afara nu m-am ofticat atat de tare ca acum.
Eram atat de nerabdatori sa facem probele de sambata, incat asta chiar ne-a pus capac. Nu imi venea sa cred ca nu o sa ne dam pe Poiana la vale, Babarunca sau Parau Rece. Dar asa a fost sa fie. Dupa ce anul trecut urlam de fericire in timpul coborarii pe Poiana, anul asta a trebuit sa ma resemnez in a ma uita la probe din afara masinii. Frustrant.
De aici incolo, nu mai stim nimic. Ce o sa urmeze, cum o sa urmeze.
Desi nu am confirmat si nu am facut pe nimeni prea mandru de noi, trebuie sa le multumim tuturor celor care au fost langa noi la acest raliu si fara de care cursele ar insemna atat de putin.
Sper sa ne vedem cat mai repede pe probe. Va las cu un citat care se pare ca ne caracterizeaza viata la curse: "Once you’ve raced, you never forget it…and you never get over it." - Richard Childress
2 comentarii:
foarte intersant blogul mai ales pt amatorii acestui sport, nu sunt unul dinrte ei insa am ciitit cu placere articolele
un articol foarte interesant, foarte bun blogul
Trimiteți un comentariu